Toate meduze "intepatura", deoarece toți au urticarie care secretă substanțe toxice. Tsuchtres dar sunăm, doar câteva specii de meduze, ca atunci când vin în contact cu oamenii provoacă o senzație neplăcută sau chiar dureroasă. Din total 250 specii de meduze, doar cel 70 speciile sunt înțepături și sunt periculoase când venim în contact. Pericolul ascuns în tentaculele lor agățat de corp gelatinos transparent și umbrela lor în formă de clopot sau. Fiecare tentacul are sute de cnidocite și nematochiste, conţinând un lung, fir spiralat. Când nematocistul este iritat, firul este aruncat spre victimă, ca un mic harpon, lăsând o cantitate de neurotoxină pe ținta sa. Scopul acestei substanțe toxice este fie de a proteja mreana de dușmanii săi, sau să-și paralizeze prada (planctonul și alte organisme marine mici) pentru mâncare. Acest venin poate provoca mâncărimi simple, eritrodermie, semne severe cu durere pe piele, persoane alergice.

Razele și meduzele trăiesc în mări și oceane, dar şi în ape dulci (alte specii adaptate la condiţiile de acolo), nu sunt indicatori de poluare, în timp ce rezistă plajelor și apelor de coastă puțin adânci, cu curenții marini de suprafață, care depind a 3500 metri, în timp ce de obicei le găsim pe majoritatea în larg, dar sunt purtate de vânturi. Cele mai multe meduze și razele sunt foarte mobile, deşi sunt de obicei duşi de curenţii mării, au capacitatea de a se mișca autonom, făcând moale, mișcări pulsatorii. O meduză poate parcurge câțiva kilometri într-o zi. Acest, combinată cu răspândirea masivă a meduzelor în mările și oceanele, le face o amenințare semnificativă pentru unele creaturi marine, dar şi pentru om. Cele gelatinoase, corpul lor transparent le face imposibil de detectat prin sateliți sau sonar, ca la bancuri de pesti. în consecinţă, este aproape imposibil de prezis abundența și apariția lor. Şi, deoarece meduzele supraviețuiesc cu greu în acvarii, să fie studiat îndeaproape, dovezile științifice disponibile sunt puține cu privire la detaliile ciclului lor de viață.

Meduza pe care o găsim cel mai des în mările grecești este cea cunoscută ca ‘O mare care are fluorescență noaptea” (Pelagia noctiluca), singura meduză care în zona noastră este tot o raie, sau “Chrysalida sau chrysopoikiliti” (Aurelia aurita), meduzele de cafea-muștar “Sufeream de tuberculoza” (Cotylorhiza tuberculata) care amintește de un ou prăjit, marea meduză albastră (Rhizostoma pulmo).

Meduzele sunt organisme planctonice și, ca toate organismele de acest fel, nu înoată ci sunt mișcați de curenții mării. Acest lucru explică într-o oarecare măsură diferențele în prezența populațiilor lor de la mare la mare. Pentru că mișcarea lor este foarte slabă, nu pot merge împotriva curentului, ca si cu pestele. Corpul de meduze și raze este alcătuit în sus și în jos 94%-98% din apă. Meduzele se reproduc în ape relativ calde de obicei din primăvară până în toamnă, cu o pauză în lunile de iarnă. În ultimii ani însă, cu ierni blânde și luni calde de primăvară și toamnă, temperatura apelor Mediteranei nu scade aproape niciodată sub ele 14 grade Celsius, prelungindu-le sezonul de reproducere. Unii chiar argumentează că, dacă schimbările climatice continuă în același ritm, foarte curând vom ajunge să vedem meduze în bazinul mediteranean ca’ pe tot parcursul anului.

(www.envifriends.blogspot.gr)